31.12.2016

Marian Stamate

Noi, pe aici, cica am fi obisnuiti si cam gata de orice. 🙂 Cred ca daca nu am fi asa, nu ne-am simti bine, idem,daca lucrurile ar merge vreodata bine, am fi chiar derutati. 😉 🙂 Cu toate acestea, daca ne-ar intreba cineva (noroc ca nu ne intreaba nimeni! 😛 ), parca am prefera ca noul PM sa puna la Sanatate un ministru care a facut ceva realmente, cu mainile si cu capul lui in domeniul managementului sanitar, in zona reala, de transee, a organizarii de zi cu zi, luind un spital de jos si ducandu-l sus, atat de sus incat medici, pacienti si manageri sa fie multumiti si satisfacuti. Cineva care sa nu vina din Cretacicul politic al Romaniei sau din zona UMFistanului de Sud sau din oricare alt punct cardinal. Doar asa noul ocupant al fotoliului de la MS ar avea credibilitate si ar crea o doza oarecare de speranta. Pentru ca inainte de orice, este nevoie de a nu crea noi dezamagiri, de a crea speranta, un influx de energie noua si pozitiva in sistem, o dovada de altceva, un indemn spre colaborare. Apoi, de va fi sa se intimple ceva bun, se va intimpla oricum. Daca, insa, va cadea prada reciclatilor reptilieni pradatori profesionisti ai sistemului…reactia fireasca retractila, de inchidere, de scepticism, de evitare si ezitare, de dezavuare,de dezbinare eterna din partea corpului medical nu va trebui sa mire pe nimeni. Si nici efectele pe termen scurt, mediu si lung.

Conteaza nu doar ce fel de sistem medical vrem sa avem, ci intrebarea se pune realist si altfel: daca se doreste sau nu sa mai avem un sistem medical. La ora actuala sistemul in sine (cu mici insule care nu fac decat sa confirme regula) este o mizerie cazuta in sine, impiedicata parca de propria existenta si impachetata in neputinta si depresie sistemice. Anomia pandeste la fiecare pas. Daca nici acest guvern nu va accepta (analitic sau intuitiv sau ambele) cat de coloana vertebrala pentru siguranta nationala este acest sistem sanitar si ca e suficient sa iti arunci ochii roata pe deasupra lumii si a Europei ca sa intelegi urgenta reformarii Sanatatii, Educatiei si Armatei atunci putem cu adevarat sa ne retragem in muntii cenusii ai abandonului, pentru cine stie cata vreme de acum incolo… Ar insemna ca timpul sosirii barbarilor se apropie, cum profetea A. de Sainte-Exupery.

Pina vom vedea ce va fi, va reamintesc ca 2016 nu a fost un an trecut degeaba. Am luptat impreuna multi dintre noi si am obtinut lucruri ce nu pareau posibile in 2015. Am cunoscut oameni cu totul speciali, temerari si frumosi. 2016 a fost un drum si o scara. Haideti sa il facem sa fie doar o treapta, prima – din restul treptelor ce urmeaza pina vom ajunge sa ne atingem obiectivele propuse. Impreuna.

Dumnezeu sa va dea sanatate, pace si tot ce va doriti, dar inainte de orice cautati ochii copiilor vostri si asa veti intelege mai multe decat in 1000 de ani de meditatie! Vet intelege de ce v-ati nascut, de trebuie sa va schimbati, de ce trebuie sa luptati.

La Multi Ani 2017 si inca o mie de ani dupa! 😉

Yours,

M.